Illustrazione di Anatoly Sazanov
Aghju decisu di sparte cun voi quattru storie cù tituli "intrigante" :
- Reality si iunceru
- A casa intelligente
- AI
- Blockchain
Sò uniti (cum'è avete digià nutatu) da a menzione di diverse parolle IT di moda. Sò digià spinti in ogni locu, perchè ùn possu micca?
Un pocu di fantascienza instabile (è micca sempre scientifica) è senza gioia sottu u tagliu.
Reality si iunceru
matina 4421
Passu vinti trè ore à ghjornu senza vede nè sente nunda intornu à mè. Sò sordu, cecu, incapace di move. Basta à pensà, impazzisce o - se site assai furtunatu - dorme.
Questu hè a mo punizione.
"Pensate chì a guerra era un picnic?" - m'anu dettu male quandu anu pronunziatu u verdict. Dimenticà cumplettamente chì questu hè ciò chì m'anu fattu crede.
Pruvate di move e braccia è e gammi. Mentre si muvianu, ancu s'elli scricanu senza divinità. Uni pochi scaccii in u fiumu ùn anu micca benefiziu u mo exoskeleton. Apertu l'ochji è vecu u crepuscolo familiare, a culonnata, è daretu à e vitture canticchianu. Tuttu cum'è di solitu.
Arrampicu fora di u mo nasconditu nantu à una strada chì porta intornu à u tumulu memoriale à una larga scala. Hè prima matina è e scale sò viote. In uni pochi di salti giganti, mi arrampicu. Parechje vitture clacsonanu dopu à mè. Forse, però, ùn sò micca per mè. Ma da i soni sharp, aghju sempre instinctivamente pruvà à strincà a mo testa in e spalle. Ùn sò micca cechi, è vedenu l'estigma.
Pusanu una marca nantu à u corpu à u mumentu stessu chì mi pigliò a voce.
Sò sopra à u pianu d'osservazione, è aghju cuminciatu à sfondà senza sguardu in i bidoni di basura. Vale a pena esse attentu, ùn pudete micca abbandunà nè un fragmentu nè un fragmentu. Ùn pudete micca dà una ragione.
Da quì si vede a piazza, chì l'architetti muderni anu pruvatu à fà solenni, imitandu l'antichi maestri. Ch'elli anu miscalculated, o era a polvera marziana chì sfigurava e fatte elaborate, ma a piazza cuminciò à s'assumiglia à una tomba. Era circundatu da case morse grisgiu-lugu cù fallimenti eternamente neri di finestri.
Fora unu.
Era un albergu per i rifuggiati da e zone contaminate, è avia una mala reputazione. Hè statu cunsideratu un focu di infizzione è hè chjamatu "Leprosarium". Ancu s'ellu, sicuru, ùn ci era micca infettatu in questu è ùn pudia micca esse. Sò stati liberati da e zone infettate solu dopu a disinfezione tutale.
Quelli chì sò sopravvissuti, sicuru.
Nant'à a casa, in scribbles spazzanti, era scrittu "lebbroso = traditore".
— Ti basgi in i raghji di a gloria di l'altru ? - qualcunu li disse istericu in l'arechja è tosse. Aghju tiratu e mani fora di a basura è, in casu, aghju fattu un paru di passi à u latu prima di vultà. Un omu cù i pockmarks chì coprenu a mità di a so faccia mi fighjulava senza gentilezza, tremandu in u ventu friddu di a matina. Portava un uniforme di u serviziu di a cità, teneva una tavuletta, è i robot di pulizia si aggiravanu, cogliendu mozziconi di sigarette da lastre screpolate.
"Gràziati mentre pudete", cuntinuò u paisanu, tostendu ogni tantu. "Pronto sarete espulsu in e zone infettate. Hè quì chì a strada hè. - Alzò u capu à u munumentu, è di colpu splende : - Oh, perchè ùn site micca natu dece anni nanzu...
Aghju cuntinuatu involontariamente u so sguardu. Nantu à un altu pedestal, un exosqueletru splendente tamantu si stendeva à pena nantu à i so pedi, vincendu, frenendu a pioggia ardente. L'exoskeleton era una copia di a mo, solu senza a marca. L'inscription nantu à u pedestal leghje: "À i Difensori di a Quarta Armada".
Iè, sò prutetti.
È a Prima Armada hà difesu. È a Siconda.
È ùn simu micca.
A terza onda ghjunse à a Terra. Ùn seremu mai pirdunati per questu.
I stava attentu è aspittatu chì l'impiigatu partissi cù i so robots. Apparentemente, ùn mi lasciaranu micca un grammu d'aluminiu, è aghju da fà una sorta risicatu in i cantieri. Ma l'impiigatu ùn era micca in fretta, andava in giru à u munumentu è murmurò qualcosa in furia sottu à u so fiatu. I pockmarks nantu à a so faccia eranu di origine extraterrestre. Brucia in a so gola, facendu ancu tossi ogni minutu. Puderaghju capisce ellu s'ellu prova à capisce mi.
Ùn aghju micca assai tempu per campà. Aghju diventatu più audace, aghju fattu uni pochi di passi è mi precipitu in i scalini. Dopu avè ghjuntu à l'attraversu, aghju aspittatu u signale verde è curria rapidamente à traversu a strada, truvendu à u Leprozorium. Sè turnate u cantonu è sneak along the wall, pudete ghjunghje à u dump di u cortile. I rifuggiati ùn ghjettanu micca e cose, ma succedenu.
A mo attenzione hè attirata da una vittura chì tira versu l'osteria. Ella si ferma una decina di metri prima di l'entrata, senza toccu à e pozza di u pavimentu cù i so pneumatici. Una donna esce da a vittura cù un saccu tamantu in manu. Si trova ghjustu in u centru di a pozza, sfondendu à a caviglia, è caccià un zitellu di trè anni da u sediu di daretu. U zitellu hè rasatu calvo, è ùn possu micca indovinà s'ellu hè una zitella o un zitellu. A donna chjude a porta è dice qualcosa à u cunduttore cù un surrisu, ma si sguassate senza sente à a fine.
Passaghju longu u trottu, appiccicatu à u muru di a casa, è passanu davanti à mè, tenendu e mani. U saccu appiccicatu à a spalla di a donna mi culpisce nant’à u ghjinochju di ferru, u rigistru guasi la casca. A donna si volta versu mè è dice, fighjendu drittu à a marca:
- Scusa.
U zitellu si ferma è volta ancu a testa versu mè. E… surridendu ?
A donna aghjusta u saccu nantu à a spalla è tira ligeramente u zitellu da a manu.
- Andemu, Molly.
Andanu à l'entrata di l'osteria. Sonanu u campanile è sparisce daretu à ellu. À a separazione, Molly mi dà un altru surrisu.
Stu surrisu mi paralizza. Ùn aghju micca vistu cumu un altru passante mi spinge rudemente da parte. Un impiegatu di a cità mi guarda sempre da a muntagna. I tuffaghju in u vicolo è piattu quì finu à ch'ellu parte. Allora tornu à u mo piattu. In u cantonu luntanu è scuru, mi alluntanu a barriera di petra è vecu un splendore rosa pallidu.
Amanita marziale.
Dopu avè frettu u fogliu estratto in u polu, aghju sprinkle cù cura u miceliu è - sopratuttu cù cura - i funghi sbucciati. Quessi pò esse spessu truvati in i zoni contaminati, in i cantoni scuri di i discaricamenti. Se scavà cù cura è caccià u miceliu cù a terra, pudete evità l'infezzione. Se li toccu senza cura, imprecisu, allora i funghi sbuchjaranu, spraying milioni di spori.
Quand'elli sò un pocu più vechji, l'aghju da toccu assai casualmente.
Schiacciate u to pede à l'infernu.
Cù stu pensamentu, mi perched nantu à a mo "petra di dorme" è curled up in una bola, cuntendu l'ultimi minuti di libertà.
Ùn hè micca chì u pensamentu di a vendetta mi scalda assai. Sapia chì era inutile. Sapia chì era blasfemu. Sapia chì era sbagliatu. U mo babbu ùn avia micca elogiatu per questu. Ma u mo babbu era u primu à vultà da mè dopu a scunfitta. In questu sensu, ùn aghju nunda à perde.
Ma s'ellu ùn pensate micca à a vendetta, avete da pensà à quantu tempu resta prima di accende di novu. È à a fine di l'ora di vinti terza, penseraghju solu à una cosa.
Seraghju inclusu in tuttu? O a mo mente serà lasciata à putreri in questu canile d'acciaio ?
matina 4422
Eru inclusu.
Questu deve simbulizà una grande misericordia. Questu deve significà una chance per a redenzione cuncessa à mè.
Per mè ùn simbolizza nè significa nunda.
"Avemu digià vintu duie volte", ci anu dettu. "Siate degni di a Prima è a Seconda Armada", ci anu dettu. Oh sì. Eramu pronti. Eranu pronti à vultà vittorie cume sò. Eranu pronti à marchjà fieru in parati. Eranu pronti à accettà i felicitazioni, versà una lacrima per i caduti, si inchinanu in una devozione senza limiti à a Terra. Di sicuru, eramu pronti, simu i zitelli chì anu crisciutu nantu à e cronache di a Prima Armada, avidamente appiccicati à i schermi durante e celebrazioni di a Second Armada. Eramu preparati per ciò chì avemu vistu tutta a nostra vita.
Ma ùn eramu micca pronti à tumbà. Ùn eramu pronti à vedeli more. E qualcunu quì sopra, pare, ùn era ancu prontu per u fattu chì a terza onda seria parechje volte più grande di i precedenti.
Ogni capsula mancata scavava in a cuscenza cum'è una scheggia. Ognunu di noi si sentia culpèvule. Probabilmente avemu pensatu chì era assai nobile, per culpisce solu noi stessi per u fallimentu.
Ma altri l'anu trovu assai còmuda.
A matina m'hà ricurdatu questu. Traditore hè statu scrittu annantu à u corpu in un marcatore. Di sicuru, l'adulescenti, l'adulti rispettabili ùn rummaghjanu micca in anguli scuri cusì sospetti. Grazie per ùn esse micca gettatu in u fiume cum'è l'ultima volta. Lamentatu.
dispiaciuta...
Ùn aghju nunda à rimpruverà. Avemu ritenutu l'attaccu cum'è pudemu. Probabilmente, ùn era micca u più veloce, u più agile. Pensu chì ùn era ancu curaggiu. Ma quellu chì m'avaria dettu tandu chì ùn aghju micca pruvatu avaria ricivutu un pugnu in faccia.
Avà, sicuru, parlanu impunità.
Ma quandu ci sò stati purtati à a Terra, per intercepte e prime capsule chì anu sbuchjatu, era una impresa inutile, perchè dopu si sò sfondate in millaie ! Aghju ghjuntu à unu di elli prima. Si corse à vede u nemicu in faccia.
Aghju puzzatu di brusgiatu. Innò, ùn hè micca in i ricordi, hè in a realità. E, sicuru, aghju imaginatu solu l'odore - aghju solu nutatu u fumu è intesu u crackling di a fiamma.
U Leprosarium era in focu.
Saltendu da u mo piattu, aghju vistu u fumu sbuccà da i finestri di u quartu pianu. Una sirena si lamentava in lontananza è i camioni di u focu scorrivanu attraversu u labirintu di e strade. I passanti lanciavanu un sguardu fugace à e fiamme furiose è, avviendu chì tipu di casa era brusgiatu, si ne vanu à i so affari. E vitture bisbigliavanu maliziosamente mentre stavanu à i semafori, è marchjavanu quandu u lume diventò verde.
Aghju ristrettu i mo ochji aumentati. A porta di a casa s'aprì è a ghjente s'hè vultata. Si versanu è si firmavanu sottu à i finestri, alzendu a testa. Ùn li importava micca.
L'ultima donna chì si prisenta à a porta era quella chì era ghjustu ghjunta eri. Hè stata trascinata da a forza è ghjittata nant'à u trottu, è quandu hà pruvatu à vultà, hè stata grossamente alluntanata da a porta.
- Sei innamuratu, criatura ? - una tosse familiare hè stata intesa vicinu. L'Ammiragliu Trash è a so Flotta Trash mi passavanu, congelati nantu à e scale. A so voce m'hà purtatu à i mo sensi. Aghju saltatu, lassendu una crepa terribili in u pavimentu, è aghju sguassatu à traversu a strada ghjustu sottu à i roti di e vitture. E vitture clacsonavanu, ma ùn anu mancu pensatu à rallentà.
Aghju ghjuntu finu à a Colonia di Lebbrosi è aghju pigliatu u bruttu stuccu cù i mo manipulatori. Un camiò di u focu hà tiratu in giru à a curva cun un ruggitu è un stridulu. Probabilmente mi diceranu di fà da parte.
"Fai da parte, figliolu". Sonava quasi gentile à l'epica. È tandu u custruttore hà sparatu un fucile à a capsula è, senza lascià mi ritruvà in u mo sensu, mi chjappà cù u culo.
Allora ùn aghju micca aspittatu, ma mi sò arrampicata sopra. Si arrampicò, afferrandosi à i davanzale di a finestra è i cornici. Clinging to cracks in the walls, to elaburà crescite, à i monti di l'antenna.
À u quartu pianu, aghju ruttu u vetru è immersi ghjustu in i fumi furiosi. Dopu avè torciatu a mo visione à u massimu, eiu, cum'è un cane chì cercava un maestru, aghju precipitu da porta à porta, fighjulendu è ascultendu.
Aghju trovu Molly in u bagnu di unu di l'appartamenti in daretu. Ùn sò micca sapè cumu hà indovinatu di ammuccià quì, chjudendu a porta strettamente, ma hà salvatu a so vita. Aghju pichjatu a porta, l'aghju cullatu in braccia è saltà torna in u corridor. Dopu avè abbattutu a porta di l'elevatore, aghju fighjulatu è sopra: l'elevatore penzolava sottu, avvoltu in fiamme. Swinging, aghju pigliatu u cable è cullà, tenendu a zitella à mè. Ella si teneva stretta à mè, chjudendu l'ochji in paura. Ella ùn sapi ancu chì noi adulti facemu u listessu.
Dopu avè ghjuntu à l'ultimu, sestu, pianu in parechji salti, aghju cullatu nantu à u pianu tecnicu, è da quì, chjappà l'hatch, aghju cullatu nantu à u tettu. Quì aghju assittatu, appughjatu à u muru di a surtita di l'arbulu di ventilazione. Si pusò, tenendu a zitella in i so braccia.
Ella apre l'ochji è mi fighjulava. A so faccia era ligeramente smeaded with soot. Portava una salopette grisa, più grande chè ella, purtata sopra una canotta bianca. U ventu friddu l'hà tagliatu finu à l'ossu. Mi sò alluntanatu per ùn rinfriscà ancu di più.
- Induva hè a mamma ? ella dumandò.
Aghju stesu una manu è hà indicatu à ella. A zitella stende a testa in quella direzzione, ma ùn hà vistu nunda - era luntanu da a riva di u tettu. À u pianu di sottu, ci era un rumore, un rughjone è l'esclamazioni oscene di i pompieri.
Molly hà ghjuntu in a so sacchetta cù una manu tremula, tirò fora un pezzu di biscottu sbriciolatu, è subitu u misu in bocca. Questu paria calmà un pocu, è m'hà dumandatu :
- Aghju friddu. Dammi un abbracciu.
Senza aspittà una risposta, si strinse contr'à u metallu friddu. Debule o forte - ùn aghju micca sentitu. Ùn hè micca per quessa chì l'exoskeleton hè statu creatu.
"Abbracciami", hà ripetutu.
L'aghju cupertu cù e mo mani, cun cura, circannu di micca dannà.
È hà cessatu di tremà.
Era sbagliatu. Era illogicu. Era contru à tutte e lege di a fisica. Li diciaria, s'ellu pudessi dì, chì u più sàviu di l'azzione seria ch'ella s'incurvassi nant'à u tettu stessu, prutettu da u ventu da un tubu di ventilazione. Ma ùn accumpagnà micca à u casu di metallo friddu.
Ma ella s'accolta è si scalda. È, respira più uniforme, hà dumandatu di più:
- Canta mi una canzona.
Ùn pudia micca.
Mi piglianu a voce. Ricurdaraghju a mo ultima frasa dichjarata prima di u verdict ? Perchè l'aghju dettu?
Oh iè.
Dopu tuttu, ci era un esse vivente in a capsula. Di sicuru, ùn a sapia micca di sicuru... Ma u custruttore ùn sapia mancu. Hà vistu a stessa cosa chì mè. A criatura accucciata in u cantonu di a capsula ùn era micca l'assassinu. Ùn era micca un suldatu. Ùn era micca fanaticu. Era un zitellu spavintatu.
"Fate da parte, figliolu", mi disse allora u capu. Un colpu, un colpu - è eccu vulemu in daretu, sò incatenatu è disarmatu, è si appoggiò à l'arechja: "Scusate, cagna? È ùn avete micca risparmiatu i nostri figlioli, nò ? Sapete chì infezione anu purtatu cun elli?
Avia ragiò. Aveva mostruosamente ragione. Ch'ella sia apposta o per accidenti, anu purtatu cun elli flora è fauna straniera per noi. Chì era - i vostri vasi di cactus preferiti? Hamsters in gabbia? Un herbariu ammucciatu trà e pagine di i libri ? Ghiande cullate in a vostra sacchetta? Per noi era a morte. I zoni infettati sò apparsu induve e capsule rotte sò cascate.
Per quessa, aghju statu tornatu à u duvere è novu datu l'ordine di tumbà. È aghju tombu. Aghju seguitu tutti i so ordini, sapendu bè à quale mi sparava. Semu sempre trovu culpèvuli è ancu pruvati.
Hè tandu ch’aghju permessu d’ammette chì mi sentu dispiace per elli.
"L'aghju uccisu perchè era necessariu. Ma ùn pudia micca fà dispiace per elli, volendu in u spaziu versu a morte certa. Saria inumanu ".
Sti parolle valìanu un votu.
Aghju capitu di colpu chì stava cullando Molly da una parte à l'altra è canticchiava una melodia dimenticata per mè stessu.
Aghju capitu di colpu chì Molly cantava cun mè.
Ella ùn mi pudia sente. Nimu mi pudia sente. Ùn aghju micca voce !
Ella cantava cun mè per un altru minutu, è poi stancu si addormentò. Dopu à ella, u mo corpu si adurmintò. Persu a vista, sonu persu. I friddu, pusatu nantu à u tettu, cù ella in i mo braccia. Puderia solu sperà chì u focu s'apagassi è ci sariamu trovu. Per vinti trè ore ch'e aghju pensatu solu.
S'ellu ùn pensanu micca ch'ella era morta.
Se solu puderanu fà prima chì e fiamme ghjunghjenu à u tettu.
S'ellu avianu avutu u tempu prima chì a casa s'hè colapsata.
Per piacè.
matina 4423
Mi svegliu à u fondu di u fiume. Sospiru à mè stessu, mi vultò è mi arrampicu à quattru zampe versu l'argine. Clinging to the potholes in the concrete that I made in precedente occasions, I pull me to the surface. Mi appiccicu à a fence di u parcu, mi trascinau sopra è cascà in i letti di fiori. Senza aspittà i guardiani, aghju subitu subitu à a surtita è piatta in a porta. Avvicinatu à traversu i cortili, ghjunghje à a mo piazza di casa in vinti minuti preziosi. Da luntanu vecu un munumentu splendente. Corru un pocu di più sottu à u rumore disappruvatu di e vitture - è vecu finestre nere aperte, morte, brusgiate. Ogni tantu e persone in uniforme s'appoghjanu fora di i finestri è esaminà cù cura qualcosa. Una vittura di patrulla à l'entrata. Una folla di residenti circundava una donna è un zitellu. Quandu vegu a zitella, mi sentu felice è tristu à u stessu tempu.
Felice ch'ella sia viva.
Hè tristu per u mondu chì hà da campà.
Ùn sentu micca e parolle, ma vecu chì l'inquilini gridanu à a donna. À u turnu, sustene l'un l'altru cun un rumble d'appruvazioni. Un pulizzeru si trova vicinu è pare chì prova à chjamà à l'ordine. U so nasu si arrugò di disgustu. Ùn importa micca Molly è a so mamma, sò tutti ugualmente dispiacenti per ellu. Fighja l'iscrizione "lebbroso=traditore" e fa un cenno pensieroso.
Capiscu ciò chì passa. Sò ghjunti è un focu hà cuminciatu à u so pianu. Hè solu una logica simplice di causa è effettu. Avemu vulatu per prutege a Terra, è a Terra hè stata infettata. Ùn ci hè bisognu di indovinà quale hè a culpa.
Ùn aghju micca avvistu cumu u rè di i basurali è i so vassalli appariscenu novu vicinu à mè. A tosse duveria l'avè rigalatu per un chilometru. Sembra ch'ellu hà tenutu per un bellu pezzu soprattuttu per mè.
Fighjate di novu ? Ti piace quandu a ghjente si sente male, nò ? Tuttu per via di tè, criatura. Noi rifuggiati simu trattati cum'è vacche per via di voi.
Pare ch'ellu vulia sputà à mè, ma tosse, duppiò.
Ùn aghju micca aspittatu per ellu.
Ammucciatu prestu sottu à a culonnata, aghju alluntanatu e petre da u mo piattu. Hà cavatu cù cura a terra è hà tiratu fora u miceliu cù i funghi ancora inmaturi. Sò surtitu cù a so volta à a luce - è se qualchissia m'hà imbuttatu in quellu mumentu, allora ellu avissi da culpisce solu ellu stessu. Aghju caminatu pianu pianu versu u robot di pulizia più vicinu à mè è l'aghju cacciatu. Hà apertu a bocca in sorpresa, induve aghju spintu u miceliu cù pezze di terra.
Era ancu troppu debule per cumincià à discutiri avà. Ùn hè più a mo preoccupazione. Troppu pocu tempu.
Eiu, cum'è eri, aghju scappatu à traversu a strada senza preoccupari di seguità e regule. Cum'è ieri, aghju ricevutu bip arrabbiati in u spinu. A menu chì u camion di u focu hè apparsu intornu à l'angulu, cum'è eri.
Vuliu pudè stringhje a manu cù quellu chì tirò Molly fora di i mo braccia. Ancu s'ellu era ellu chì tandu m'hà gettatu in u fiume.
A folla si separava davanti à mè. Sò intrutu cum'è un lebbroso in u circulu di i lebbrosi. U pulizzeru era senza parole à una tale impudenza è stava cù a bocca aperta mentre a so manu ghjunghjia à a pistola.
Ma aghju avutu u rigalu di a parolla.
Aghju indicatu u mo dettu à i finestri carbonizzati di u quartu pianu, è dopu mi indicò.
A folla ruggiò.
"Diritta! Hè statu in giru quì tuttu u tempu!" chjamò un omu altu in pantaloni.
"E hà seguitu a zitella da l'arrivu stessu!", A donna in a sciarpa culurita cunfirmata.
Aviu avutu u tempu di vede Molly prima chì a mo mamma a trascinò in a folla, ubbidì à l'instinti antichi. Snuggled à a so mamma è mi guardò cù i dui ochji. Ùn hà micca sorrisu. Aghju capitu perchè, ma eru un pocu offesu - per lascià senza vede u so surrisu.
A so mamma si vultò. Era spaventata di morte. Era stanca morta. Avia fattu una longa strada, scappendu di a morte, è perde tuttu ciò ch'ella avia pocu.
Ùn pudia invidia ella.
Idda m'hà fattu un annunziu, è aghju lettu in i so ochji: "Grazie".
U pulizzeru si avvicinava à mè à a fine di a mo sola ora.
Mi inginocchiai per ùn cascà nantu à qualcunu per accidenti, è immersi in a bughjura.
Matin
Molly si svegliò in l'autobus. Mamma dormiva accantu à mè, appoghjata a testa à a finestra. Quandu l'autobus hà rimbalzatu nantu à i bumps, hà sbulicatu in u so sonnu. Fora di a finestra si stendeva campi maturi, maturi. Ci era parechje persone in a cabina, dormenu o pusatu, immersi in i so telefunini. U cunduttore hà masticatu un stuzzicadenti è fighjulava a strada - puderia esse vistu in u specchiu. E poi subitu hà rimarcatu Molly è li fece l'ochju.
Questu era abbastanza per ella per capiscenu: tuttu sarà bè. È hà canticchiatu una canzone. In silenziu, guasi à ella stessu, per ch'ella ùn sia scundata per u rumore.
- Chì tippu di canzone hè questu ? - dumandarà a so mamma dopu. Molly ùn si cunnosci micca. Si ricorda solu u tettu, u ventu piercing. È ancu a persona chì a pruteghja.
Cullata da a so propria canzona, si appiccicò à a so mamma è si adurmintò.
A casa intelligente
A casa si svegliò da u sonnu cù Zhenya. Apri l'ochji, è a casa lasciò in a freschezza di a matina, l'odore di a terra è di pomi, è a luce di u sole timida è gentile in a stanza. In qualchì locu oltre a cime di l'arburi, l'alba era spuntata.
Si alzava sempre prima per gode di u silenziu cù una tazza di caffè. Tuttavia, oghje, à ghjudicà da u droning di a TV da u salottu è a mità viota di u lettu, era davanti à ella.
Zhenya si alzò è suspirò. A casa pareva vene à i so sensi è chjude cù cura e porte per chì a TV ùn si sentia micca. Zhenya falò i scalini in u patiu. Passendu a manu nantu à a ringhiera, sentia gocce di pittura secca. Induve u sole è a pioggia anu espostu u legnu, ùn saria micca male à toccu. Ma Zhenya ùn vulia micca cambià nunda.
Camminendu versu a veranda longu u caminu pavimentatu di u giardinu, passatu u prato cù u sistema d'irrigazione automaticu crackling, hà guardatu involuntariamente da a finestra di u salottu. Kostya era à pusà nantu à u divano, cù u spalle à a finestra, fighjendu u screnu di a TV. Muzzichendu u so labbra, Zhenya marchò da a veranda in a cucina è tornò un paru di minuti dopu cù una tazza di caffè. Nantu à a tazza era scritta clumsily "à mamma" in lettere blu.
Inhaling u fumu ardente è pigliò un sorsu di l'espuma di latte, chjusu l'ochji stretti, finu à chì ci eranu spots culuriti in i so ochji, è poi si pusò in una sedia è cuminciò à fighjulà u sole chì sorge. Quandu apparisce in a so interezza, Zhenya cesserà di circà è entre in casa. Ella sà chì tandu u sole saltarà in scherzosu sopra a casa è sparirà, affondendu a veranda in a bughjura è lascendu sola. Stu pensamentu l'hà spavintatu, è ùn si stende nantu à a veranda dopu meziornu.
Ma questu hè tuttu dopu. Per avà, u so sole hè cun ella, sbuchjata timidamente da daretu à e cime di l’abeti, cum’è da daretu à una manta.
A porta scricchiolava. Lyonya apparsu nantu à a soglia, dorme è ridiculamente disheveled. In pigiama cù ancore.
« Ciao, » mormorò assonnata, strizzando gli occhi contro il sole.
"Bon ghjornu, bunny", disse Zhenya affettuosamente. Pusendu u caffè nantu à a tavula, stende e braccia: "Venite, ti abbracciu".
Lenya s'approcha docilement et s'embrassa. Esitò un pocu, è avvolse i so braccia intornu à u so collu, intarrà u nasu in u so collu. Ella sintia u so fiatu.
Allora alzò a testa è dumandò, fighjendu in a distanza.
-Possu andà in furesta oghje ?
Zhenya l'abbracciò più forte à ella.
"Veni un'altra volta, criatura", rispose ella.
Lenya aggrottò le sopracciglia e si allontanò, cercando di scivolare via da e mani. A moglia veramente ùn vulia micca lascià ellu.
- Vogliu andà in furesta.
"A so," hà cuntinuatu cun calma è calmante, "Andemu di sicuru quandu aghju riposatu un pocu". Avemu venutu quì per rilassate, vi ricordate?
- Possu andà solu.
- Ma mi preoccuperaghju per tè. Ùn vulete micca chì mi preoccupi, nò ?
A quistione ùn era micca retorica. Zhenya guardò u so figliolu in cerca, aspittendu una risposta. Fighjulò da a furesta à a so mamma. À a fine hà cedutu è si morse a labbra è scuzzulò a testa.
"Hè bè", hà sorrisu appruvazioni, "vai à cambià i vestiti è venite à fà colazione".
Si n'andò ubbidiente à a porta, è di colpu esitava nantu à a soglia.
Zhenya era preoccupatu. Si vultò per dumandà ciò chì hè accadutu, ma u so figliolu era digià sparitu da a porta.
Un pocu dopu, dopu à u colazione, scambiendu un piattu viotu per un vetru di sucu, hà dumandatu casualmente:
"A casa dice chì avete lasciatu a stanza di notte. Qualcosa hè accadutu?
Lenya calò a testa è ùn rispose micca subitu.
- Mi svegliu di notte. Aghju vistu a luna è... aghju paura. Era spaventosa.
Zhenya squattò accantu à ellu è l'abbracciò.
"Perchè ùn m'hà micca chjamatu?" Ùn hè vinutu?
Silenziu.
- Ùn aghju vulsutu scontru.
"U mo poveru", li accarezzò a testa, "assicurati di chjamami se qualcosa succede, ok?"
Lena annuì ligeramente. Cum'è a riluttanza.
Hè cum'è s'ellu ùn vulia micca veramente chjamà.
Zhenya calmò u tremulu in u so pettu è disse u più affettuosamente ch'ella pudia:
- Ebbè, vai à ghjucà. Venaraghju à tè prestu.
Dopu avè lavatu i piatti è lasciatu istruzzioni in casa per l'alimentariu, Zhenya andò in u salottu. Quì, in più di u telefuninu murmuratu è u maritu silenziu, ci era ancu una libreria tamanta.
"Vogliu avè pussutu esse più tranquillu", disse à u so maritu cù i denti stretti, ma ùn hà micca rispostu. U murmuriu hà fattu difficiule per ella di cuncentrazione.
"I timore di i zitelli ... Psiculugia di i zitelli ... ci era qualcosa in qualchì locu ..." Dom, cum'è s'ellu avesse intesu i so pinsamenti, sfogliava utilmente i scaffali di l'armadiu è sbulicò un voluminu pesante cù u zitellu più caru nantu à a copertina. Zhenya hà pigliatu u libru è esitò. Fighjulava a poltrona in u salottu, fighjulava a TV. Allora guardò speranzosa à l'orologio, è dopu, senza speranza, à a veranda, sguassendu à pocu à pocu in l'ombra.
"Varaghju da ellu", hà decisu.
Cullà i scalini scricchiolanti à u sicondu pianu, intrì in a stanza di Leni è si pusò in a sedia à basculante. Lenya s'assittò à a so scrivania è pittò cù pitture. Ella guardò sopra a so spalla. A furesta, u celu turchinu scuru, a so casa, marrone sloppy, è un puntu neru in u celu.
"Wow", disse, "grande disegnu". Chì ghjè stu? "Ella hà indicatu u neru.
"Hè a luna", rispose Lenya è tremò.
Ma a luna hè gialla.
- È eri era cusì. Neru.
Zhenya guardò u so figliolu incredula.
"Sò sicuru chì avete solu sunniatu". Solu un male sognu.
- Avete i gattivi sonnii ?
Jenny si morse a labbra.
- Iè, figliolu. Sognu. Tutti i sognu.
Si pusò in una sedia, apre u libru è cuminciò à leghje, circannu di sfondà in ogni parolla è ùn mancassi nunda di impurtante. Quandu s'era scuru è a casa s'accede à a luce elettrica, a testa di Zhenya era un miss di termini, tecniche è insegnamenti di ogni tipu. Fighjendu da a finestra, hà vistu a luna chì si sbuchjava daretu à i nuvuli. Tondu, giallu, paria di natà in l’onde, cum’è un pesciu tamantu brillanti. Surrisu, Zhenya fighjulava u so figliolu. Fighjulava i cartoni, l'ochji appiccicati à u screnu è a bocca un pocu aperta. In u splendore di u screnu, s'assumigliava dispiacevule à u so babbu.
"Lenya", chjamò, "Lenya.
U figliolu vultò a so testa versu ella, sempre stracciava à u screnu.
"Venite, fighjate quant'ellu hè bellu," li fece cennu.
Pausa u cartone, si alzò da u pianu è si avvicinò cun interessu. Ella indicò a finestra, è ubbidiente hà cambiatu u so sguardu à induve a luna flottava in i nuvuli.
S'hè congelatu.
I so ochji di colpu si sbrinaru. Li paria di piantà di respira, è u so core paria chì prova di scappà da u so pettu. Zhenya hà vistu, si sentia cum'è s'ellu era accadutu à ella.
- Chì... chì hè ?
"A luna hè... nera", bisbigliò. - A vede ?
Zhenya guardò da a finestra di novu. Luna gialla. Sempre giallu.
"Chì succede".
- Lenya... Hè gialla. Vede?
U pettu di Zhenya si sentia friddu. Ella appena leghje qualcosa cusì oghje.
Lenya, chì s'era appena vultata, guardò di novu à a finestra cù riluttante.
"Neru", mormorò, è abbassò u so sguardu.
Li paria, o à ellu... vergogna.
"Allora..."
"Lenya", si squattò accantu à ellu è li dumandò insinuante: "perchè m'inganni?" A luna hè gialla, possu vede perfettamente.
Lenya era zitta.
"Avete pensatu chì ùn vi crederaghju micca chì avete avutu un incubu ieri?" Credu. Ma avà ùn site micca dorme, è a luna hè nurmale, gialla, cum'è sempre.
Lenya era zitta. C'eranu lacrime in i so ochji limpidi.
- Lenya, ùn stà zittu. Spiega perchè mi menti.
- Hè nera ! - sbottò di colpu in furia, - Neru ! Andate da mè !
A so faccia era cuntorta è arrossata. Hè scappatu da i so braccia, si arrampicò in u so lettu è si coprì a testa.
Pigliò assai sforzu per a moglia per mantene a so calma apparente. Idda s'arrizzò è marchjò casualmente versu a porta. Pigliendu a penna, disse altagna è fredda sopra a so spalla :
- Parteraghju. È siate quì è pensate à u vostru cumpurtamentu. Unu.
Zhenya esce è hà chjusu automaticamente a porta cù una chjave. O a casa hà fattu per ella ? Ùn si ricurdava più. U velu cascò da l'ochji digià in a camera. Zhenya si pusò nantu à u lettu è guardò e so mani. Per un mumentu, si imaginò e rughe di a senilità è e vene brutte è sbucciate chì si arricciavanu intornu à l'ossi.
"A crisa di l'adolescenza? si dumandò. "Separazione?" - Era cunfusa in termini, età è metudi. I so pinsamenti eranu generalmente cunfusi cum'è s'è qualcunu li tirava petre à a testa, rumpiandu i filari ordinati di castelli di cristallo.
"Iè..." hà decisu di pensà à alta voce, "ci sò duie opzioni. A so voce tremò, ùn si ricunnosce micca. "O ... o ellu ... s'alluntana da mè ... deliberatamente mi contraddisci, o ... qualcosa hè sbagliatu. Di colpu hè ghjunta à a vita. - Iè... Di sicuru, qualcosa hè sbagliatu.
Un pensamentu salvatore l'hà purtatu à i so sensi. Si alzò è abbandunò rapidamente a stanza. Nant'à a scala ella ascolta - a stanza di u so figliolu era tranquilla. Scendendu à u salottu, Zhenya truvò Kostya in u stessu locu. A TV hà cuntinuatu à spew luce è sonu.
Zhenya s'assittò accantu à u so maritu è, fighjendu u so prufilu senza palpebra, disse fermamente.
- Kostya, avemu bisognu di evacuazione.
Queste parolle ùn anu micca fattu impressione à u so maritu. Ella li ripete più forte. Forse di rabbia, l'hà spintu in l'spalla è s'hè brusgiatu a palma. U dulore pareva apre un qualchì tipu di cuntattu in a so testa, è di colpu hà intesu u so nome in i parlanti di a TV.
"Zhenya".
Si vultò versu u screnu. Kostya l'hà guardatu da quì è surrisu.
"Pensu chì ùn avete micca nutatu chì sò andatu. Ùn vi culpisce micca, hè veramente difficiule di nutà cumu passa u tempu. In casu chì vi scurdate, aghju lasciatu struzzioni dettagliate di evacuazione in a stanza, in un bustu nantu à a tavula. Mi piacerebbe chì e cose eranu diverse, ma cumu vene. Avvedeci."
U schermu lampò, è dopu li surrisu di novu.
"Zhenya. Pensu chì ùn avete micca nutatu ... "
Cliccate. Oscurità è silenziu. U salottu hè diventatu una cripta. E Zhenya era digià ghjunta in i scalini, inciampandu nantu à passi cusì familiari. Idda sbucò in a stanza, pigliò avidamente u bustu. L'hà stampatu, l'amparò in su è giù, è fighjulava l'istruzzioni cù i so ochji.
E poi chjaramente è à voce alta l'Ordine.
A casa si n'andò. A luce s'hè spenta. U mondu si n'andò.
Cù mani vechje tremulanti, si sguassò i so vetri da a testa è strinse u so capu grisgiu. Occhi ri-abituati à u crepuscolo di a realità. A casa, trasfurmendu in un vechju servitore curvatu, hà apertu ubligatoriamente e porte davanti à ella - hà indovinatu chì ùn pudia micca affruntà da sè stessu. Porta grisa, matte, micca un pizzicu di legnu. Muri rivestiti di plastica. Fili chì stendenu sottu à u tettu è indicatori lampeggianti di centinaie di dispusitivi. À a so moglia li paria ch’ella hà trovu a casa svestita, l’alzava da u lettu, u tirava fora di un sonnu prufondu è bonu.
In generale, era cusì.
Era più faciule in casa. Facilmente ricunnosce a vechja donna cum'è a so ghjovana padrona. Servitore fidelu.
Zhenya s'arrizzò è, vacillante, appoghjatu nantu à i maniglioni, surtì à e scale. Un'altra porta s'aprì davanti à ella, è intrì in a stanza di Leni.
Nantu à u lettu - più grande ch'ella era abituata à vede - era u so figliolu. Fighjulava drittu davanti è ùn pudia vede nunda perchè i so ochji eranu cuparti da occhiali elettronichi.
"Mamma", chjamò in una voce di bassa rauca.
"Sò quì," bisbigliò appena. Sbuchjata versu ellu, accarezzò u so capu cù i miserabili resti di l'antichi turbinii.
"Ùn possu vede nunda", tremò.
Zhenya hà sbulicatu u fermu à u spinu di a so testa è si tolse i so lunette. U lume di a luna chjappà i so ochji bianchissichi, è si coprì cù a so manu.
Zhenya guardò i so occhiali. Dom accendi la luce e infilò un cacciavite in e so mani. Cù difficultà ricurdà cumu hà stallatu tuttu ella stessu, Zhenya sguassate a tappa di l'oculari. Chips lampò, è quì, trà e custellazioni di ramu, hà vistu una mosca appiccicata.
Pigliendu delicatamente cù un cacciavite, Zhenya squeamishly l'hà lanciatu à u pianu.
"Avemu bisognu di una disinfestazione cumpleta", murmurò, rinvitendu a tapa in u locu. Fighjendu u so figliolu. Fighjulava stunatu e so mani, cuperte di capelli grisgi.
- Mamma... Quanti anni sò passati ?
"Ùn sò micca, figliolu," Zhenya rispose, finisce u so travagliu. - Ùn importa micca.
Avete dettu chì pruvemu. Pruvaremu è vultà. Semu di ritornu.
- Calma ti. "Hà toccu u so capu. Ùn si alluntanò, ùn si alluntanò. Iddu, à u cuntrariu, si appiccicò à ella, piattava a so faccia in u so vestitu, per ùn vede ciò chì ci era in giru.
"Hè questu... hè questu un male sognu?"
"Iè, criatura", disse tranquillamente. Allora pusò cù cura i vetri nantu à u so figliolu è li attache à u spinu di a so testa. Allora l'hà aiutatu à stenderà, quasi sfondendu sottu à u pesu di u so corpu - grazia à a casa per u sustegnu.
Coperta cù una manta, basgiò Lenya nantu à a fronte.
"Vai à dorme", disse teneramente. "È quandu vi svegliate, tuttu serà u listessu".
- Aghju paura. Siate cun mè per piacè.
"Di sicuru." Ella s'assittò à fiancu à ellu è li tappa u bracciu. U so visu era calmu è serenu.
"Solu un bug. Grazie à Diu hè solu un bug ".
Canticchiava una di e so ninne nanne sottu u so fiatu è guardò fora di a finestra. Là, nantu à l'onde di nuvole, a luna gialla fluttuava.
"Preparate à vultà", hà urdinatu à a casa tranquillamente.
AI
Ruslan s'assittò à a conferenza è strenuously fece finta d'ascoltà è piglià note di u maestru. U so amicu Nikolai hà pensatu chì in fattu Ruslan l'ascoltava, è dunque cuntinuò à chjappà in un sussurru.
"Jinn" hè una svolta. Questa hè una tale intelligenza artificiale, chì ùn hè micca stata. Alexa è Siri sguillaranu cum'è cagna quandu hè liberatu. Aghju vistu a beta in azzione - hè qualcosa. Questu hè un avanzu.
- Chì hè a scuperta ? - Ruslan dumandò assente, - Un altru assistente di voce.
- "U prossimu"? - Niculai s'alzò, - Sapete ancu ciò chì hè u truccu ?
"No", rispose Ruslan. Era stancu di sta chiacchierata - sia da u latu di u pulpitu, sia da u latu di a scrivania vicina - è fighjulava puntualmente u so orologio. Restava un'ora, trè minuti è quaranta seconde per l'appuntamentu cù Linda. Trenta nove seconde. Trentottu…
"... calculu di un pianu di vita, sapete, stupidu?
- Tù stessu sì un stupidu, - scacciò Ruslan, - spiegà cum'è un omu.
"Fighjate", Nikolai hà cuminciatu cù pacienza, "avete stabilitu un scopu", indicò a so palma, "cum'è: "Vogliu Tesla in un annu". Ebbè, o una versione nerd per voi - "Vogliu un diploma rossu". È "Genie" face un pianu chjaru per voi, una sequenza d'azzioni, capite? Questu ùn hè micca per voi per urdinà un taxi è micca per chjamà a vostra mamma, questu hè u vostru anghjulu guardianu persunale. Hè finalmente ghjuntu ?
Ruslan ùn hà micca rispostu. Ruslan seguitava a seconda manu. Ella hà longu andatu oltre i limiti attribuiti di a conferenza.
A so tensione hè stata trasmessa à u maestru à a lavagna. Fighjulava u so sguardu, fighjulava cun dispiacere à i studienti digià assenti, è agitò a manu.
- Hè tuttu per oghje.
Ruslan hà messu rapidamente a tableta in u so saccu è volò fora di l'audienza cum'è una bala. Nikolai guardò tristemente dopu à ellu, è poi si vultò tranquillamente à u telefunu:
- Geniu ?
"Senti è ubbidisci", rispose una voce deliberatamente orientale.
- Ricordatemi, quante persone vi devu cunsiglià per stallà voi ?
* * *
À trè ore dopu meziornu, Ruslan ghjunse à u locu è si firmò à u locu appuntatu di fronte à a stazione. Da quì si pudia vede l'antica clock nantu à a torre. Hà verificatu cù i so omi - eranu trè minuti in furia.
Daveru ùn vulia micca appiccà a so testa per l'abitudine à u telefunu è missu a so apparenza. È era faciule micca di nutà ella - più vicinu à a sera, più persone in a strada è più scuru u celu. Allora hà vultatu solu u telefuninu in e so mani è luttò u desideriu di chjamà o di u testu.
"A calmu. Accettatu - cusì accunsentutu ", hà pensatu," ella hè sempre tardi, ma vene. Ùn ci hè nunda di panicu ".
À trè diciassette anni, quandu Ruslan hà verificatu u so sguardu per a centesima volta, hà verificatu s'ellu u telefuninu s'era finitu di notte, è hà sondatu cù l'ochji à ognunu di i millai di passanti, abbandunò u passaghju sotterraneo. In jeans, micca in una giacca ligera è corta di u vaghjimu, è una sciarpa culurita chjucata. Camminò, tenendu u telefuninu davanti à a so faccia è dicendu qualcosa in questu, è i so ochji scrutavanu intornu. Tandu hà rimarcatu Ruslana è surrisu. In i so ochji brillava un bagliore maliziosu ispiratore.
Ruslan andò à scuntrà. Si scontranu à a funtana di a piazza, intornu à quale i zitelli rumorosi si sbrianu, è si sò uniti à e mani - u telefuninu di Linda era digià oculatu in a so borsa. Idda li sorrisu in una finta vergogna è guardò à l'orologio di a stazione.
"Oh, pare ch'e aghju tornatu tardi", disse sorpresa, "Avete aspittatu assai tempu?"
"Micca in tuttu", Ruslan surrisu.
- Allora andemu !
* * *
Camminavanu longu à l’argine, si fermavanu nant’à u ponte – l’abbracciò per tene u caldu – è po si immersivanu ind’è a machja di vechji case è di fabbriche sminuite. Una volta, nuvole di fumu densu scappavanu da camini putenti. Avà pare chì l'acelli nidificanu quì.
I carrughji stretti eranu scuri è romanticamente creepy. Ruslan è Linda parlavanu di nunda, alluntanendu da avvenimenti recenti à ricordi chì s'eranu accumulatu in menu di vint'anni. Ruslan era felice. Era solu imbarazzatu chì Linda cuntinuava à fighjà u screnu di u telefunu, cum'è s'ellu aspittava qualcosa. Qualcosa di simile à a gelosia annebbiava a so gioia. S'ellu ùn avia micca persu a capacità di ragiunà in u sangue friddu, averia nutatu chì a so strada cambia ogni volta dopu un tali peep.
Entranu in l'avenue automatica, induve i veiculi senza pilotu - autobus enormi è picculi rickshaws robotichi - si movevanu in modu di prova, è marchjavanu longu un trottu inusualmente largu.
- Questu hè per abituà a ghjente, - Spiegò Ruslan, ancu s'ellu Linda ùn li dumandò nunda, - Altrimenti, assai anu a paura di i robot.
"Perchè avè paura di elli", Linda alzò le spalle, "solu macchine".
- Cumu dì... Vede, un passaghju di pedoni ?
Era difficiuli di ùn nutà ellu. Brillava cum'è una zebra à mezu à l'avenue, è una cortina rossa si moveva longu à l'onda, vicinu à quale un busu roboticu voluminosu avia appena rallentatu.
- Vedu. Chì luminosu…
"I vitture ponu vede in ogni modu, ùn anu micca bisognu di tutta sta luce. Questu hè per e persone per esse menu paura.
- Avete culpitu à qualchissia ?
- Mai à tutti. Micca à a traversata, nè in altrò. Reagiscenu più veloce di l'omu.
Linda guardò in u so saccu una volta di più, induve u screnu di u telefunu brillava. Et avant que Ruslan ait eu le temps de poser une question prudente pour dissiper les suspicions, elle lâcha subitement sa main et déclara simplement :
- Cuntrollamu !
Un mumentu dopu, ella era digià arrampicata sopra a fence. Ruslan hà rivinutu quandu era digià in strada - ghjustu sottu à i fanali di u rickshaw robot chì si avvicinava. Ella, avvistendu l'ostaculu, s'avvicinò bruscamente à u fasciu, furzendu Linda à strincà.
Quale sà ciò chì hè vinutu nantu à ella un mumentu fà, ma avà Ruslan hà vistu ch'ella avia paura. I so ghjinochje tremulu di colpu, stende e mani versu ellu, cum'è s'ellu vulia vultà - ma da l'orrore ùn si pudia move.
Un mumentu - è hà saltatu sopra a fence. U rickshaw di robba girò bruscamente a lanterna in a so direzzione, calculendu cunvulsivamente cumu per evità l'intrusi. I freni strillavanu, e rote slittavanu nantu à u ghjacciu bagnatu è congelatu. Ruslan hà cacciatu l'asfaltu cù i so pedi è alluntanò Linda.
Ella volò in a fence è l'hà pigliatu cù e duie mani. Roborikshaw scidò, hà combattutu disperatamente cù a matematica da a fisica di u mondu reale, è quasi vinciu. Passendu à centimetri da u nasu di Linda, hà sbulicatu senza tuccallu, è solu à a fine hà pigliatu u latu di Ruslan. Hè statu ghjittatu da parte è sbulicatu nantu à u so spinu. U so bracciu manca hà culpitu à u coddu - è un dulore di tagliu sottu à a spalla l'hà privatu di a cuscenza.
* * *
Quand'ellu hè ghjuntu, a piova li cascava in faccia. Sintia a sirena, è vide cumu a strada era bluccata da una luce rossa. "Chiusura d'emergenza", hà pensatu Ruslan.
Linda era à pusà accantu à ellu, è in prima Ruslan pensava ch'ella li parlava. Solu ch'ella ùn l'hà micca guardatu - hà guardatu u telefunu.
- Geniu, perchè diavolo hè tuttu sbagliatu ?
"Clarificate a quistione, per piacè," ronronò a voce orientale.
- Aghju fattu tuttu secondu u pianu. Esse tardu, camminendu, abbracciate nantu à u ponte, ferita non fatale. Ùn sentu micca un aumentu di a felicità.
"Aghju stimatu a probabilità di successu à settanta per centu. Allah Lui-même n'aurait pu prédire mieux.
"Fannate a vostra matematica", abbaiò ella, "Chì altru possu fà?"
"Ùn ci hè nunda in questu scenariu", u telefunu hà rispostu allegru, "puderaghju guarantisci u risultatu solu cù qualchi ...
Linda sbucò è scacciò u telefuninu in un locu in a bughjura. In lontananza, una sirena d'ambulanza urlava mentre s'avvicinava.
"Linda..." bisbigliò Ruslan è pruvò à alzà, ma u dulore in u so bracciu l'incatenava à l'asfaltu bagnatu. Linda u guardò in furia, si vultò è sparì rapidamente in a folla riunita.
Blockchain
Запись: 4abbe6bc-ae28-42c8-9c84-c96548923f0d
Предыдущая запись: 4e792675-0ede-4bd8-a97e-ab3352608171
Oggettu: Svetlana Narzaeva, 12 anni
status: mortu
Motivu: da esse cunfirmatuЗапись: dd752b29-11db-43dc-945f-c22db3768368
Предыдущая запись: 4abbe6bc-ae28-42c8-9c84-c96548923f0d
Oggettu: Artyom Shilov, 35 anni
Status: mortu
Motivu: da esse cunfirmatu
* * *
A porta scricchiolava. Ilya tremò e si voltò. Si vultò istintivamente, capendu ch’ellu si dava cù u so cumpurtamentu. Sta realizazione hà fattu a so manu tremula è abbandunò u passaportu elettronicu nantu à u bancu.
Nimu hè ghjuntu per ellu. Solu un omu chì era pusatu nantu à un bancu in un angulu, surtì per a porta scricchiolante, lascendu impronte fangose in terra. Tirandu u so cappellu è impannillandusi in un mantellu grisgiu bagnatu, marchjava prestu per a strada bagnata.
Ilya si vultò in daretu è chjappò l'ochji cù a bionda daretu à a finestra. Ingugliatu. Idda surrisu debitamente cù labbra lilla, pigliò u passaportu elettronicu chì era cascatu da e so mani, è u passava à traversu u terminal. Mentre chì u terminal pensava à qualcosa, lampendu i so LED, hà cuminciatu à fighjà a so fotografia, masticandu pensativamente u so unghje.
"Wow, induve site ghjuntu", fischiò, fighjendu l'indirizzu. - Allora hè tuttu seriu ?
Ilya alzò le spalle è pruvò à ritruvà a so cumpusizioni.
"Eiu... andaraghju à vede a mo moglia," hà rispostu in tomba.
- Oh, felicitazioni. U so interessu hè diminuitu. "U trenu ùn hè micca più veloce?"
"Ùn aghju micca fretta", ridacchiò nervosamente Ilya.
"Vogliu ancu campà".
U terminal bip è splende rossu. A bionda strinse e so labbra lilla.
Alas, micca sta volta. Pruvate dumane.
Ilya hà pigliatu u passaportu elettronicu da e so mani è li dumandò cun disperazione mal dissimulata:
- Pocu travagliu ?
- U travagliu ? Va bè, "a zitella agitò a manu. - Eccu avete un situ di custruzzione è una nova autostrada. Solu mala furtuna.
Ilya infilò u so passaportu elettronicu in a so sacchetta, si vultò è s'avvicinò versu l'uscita. A mo gamba dritta duria è ferita cum'è sempre quandu piove. È quellu à a manca era a protesi di Onezhrobostroy, è hà travagliatu ugualmente male in ogni tempu.
Dopu avè sbulicatu à a surtita, Ilya hà capitu di colpu chì ùn avia micca ringraziatu è hà dettu addiu à a zitella. Si sentia vergogna, chì l'hà purtatu in una certa cunfusione. "Dopu ciò chì avete fattu, vi vergognate di tali sciocchezze?"
Girò a testa, ma a zitella era digià surtita in qualchì locu. Ilya strinse a testa, pressò a porta scricchiolante è esce in a pioggia.
Ùn avia micca cappucciu, mantellu o ombrello, solu un cartulare per i ducumenti, neru, fissatu cù i buttoni. L'hà alzatu più altu, coprendu micca ancu ellu stessu, ma u so telefunu da a pioggia. U so solu sole.
"Scusate, mi sò distrattu per un mumentu", hà scrittu. A risposta ùn hè stata longa à vene :
- Micca paura. Avete decisu? Veni? Inga li dumandò.
Ilya alluntanò l'ochji da u telefunu è guardò drittu davanti. Una catena di blocchi di cimentu si allineava à manca è si stendeva luntanu, finu à l'orizzonte. Là si fusiona cù a ferrovia di l'odore densu, i treni chjappà à a diritta. In qualchì locu, à l'orlu di a terra, l'aspittava.
"Varaghju", rispose. - Sò in strada.
* * *
Inga hà avutu à mette u telefuninu - hà guasi currettu un carrettu nantu à un zitellu chì si alzò à mezu à u corridoiu. Pigliò pensativamente un pacificu è fissò un cartellu culurita chì leghje "A Loteria Correctionale hè a vostra chance di redenzione". Mentre Inga pensava à cumu si aggirava u zitellu, a mamma spalancata saltò fora da daretu à i banchetti, pigliò u so zitellu è si n'andò, lanciandu un sguardu di disprezzu. U zitellu hà ancu guardatu à Inga è per una certa ragione surrisu.
Si sentia imbarazzata. "Ùn li capiscu micca in tuttu", hà pensatu.
Ella guardò i shopping in u carrettu. U lettu hè plastica barata. Bagnu. Grande rotulu di film di polietilene. Una latta di pittura. rullu. Una decina di altre cose. È ... pare ch'ella hà scurdatu qualcosa impurtante.
- Possu aiutà ti? U cunsultore flottava da nulla, surridendu à tempu cù a so faccia è u badge brillanti.
"Um... Iè," Inga hà rivinutu, "aghju bisognu di un pulitore di muru." Qualcosa di più forte.
- A forte contaminazione ?
- Iè... Cani, capite ? Tuttu si sporca.
"Oh, vecu," u cunsultore splendeva è hà cuminciatu à rummaging through the goods. Inga si elogiava per a so risorsa. L'hà elogiata troppu audace: subitu una paura viscosa si svegliò da u fondu di a so cuscenza è li dumandò una quistione: "Chì li dicia à questu?"
È subitu hà dettu a risposta. In a so voce, sicuru:
"Wow, quantu sì intelligente?"
I so gammi cedevanu. Cum'è in una nebbia, senza ricurdà cumu hà pagatu, abbandunò a tenda è trascinò in casa i so acquisti pesanti. Un ventu friddu soffiava è guidava una nuvola nera giganti da u nordu. I pacchetti anu pruvatu à taglià e so dite cù e so maniche torciate.
"Chì li dicia?"
"Sì cusì forte. Ci sò dui pacchetti sanu!
A paura sferisce i so gammi, pompa sangue in u so core, facendu chì a so faccia già pallida diventa bianca. Hè ghjunta in autumàticu à a casa, cullò à u sestu pianu è solu quì, in l'appartamentu, lampendu a so shopping in terra, hà permessu di ripiglià u so fiatu. Si pusò nantu à un taburete in u corridoiu è cuminciò à strofinate i so palmi congelati. I solchi di i sacchetti brusgiavanu a so pelle bianca.
I ricordi di a so ultima chjama li brusgiavanu a memoria.
— Riturnaghju u venneri. Ùn avete micca pensatu chì seremu separati per un bellu pezzu, nò ?
Inga hà guardatu u calendariu. Un altru mercuri.
Ella guardò i so acquisti. U spinu di u lettu si fece. Ma avà ùn importa micca. Pigliò u rollu di film è u trascinò in una stanza chjuca. Là, in terra, c’eranu sempre marchi da i gammi di u lettu, ch’ella avia appena tiratu fora u ghjornu nanzu.
U telefonu buzzà. Inga hà lanciatu a film nantu à u pianu. Ella chjude l'ochji. Aghju cuntatu finu à deci. Avete u telefunu. Ella apre l'ochji.
"WHO?"
Missaghju da Elia.
Elle expira et s'assit, glissant le mur sur ses hanches. Prima di risponde, singhiò parechje volte, luttendu cù a disperazione chì s'infilava, è pigliò un respiru prufondu. È solu avè trovu a forza di surrisu, hà apertu u missaghju.
- Chì ne pensate, quale averemu - un zitellu o una zitella ?
Sorpresa è felice, hà rispostu:
- Ùn sapè. È quale vulete di più ?
- Lasciami pinsà... Chì sia un zitellu.
- Tutti voi sì cusì, dà i carusi) È cumu u chjamate ?
- Esattamente nantu à mè !
"Ah, perchè hè questu?
- Ilya + Inga = È... Ignat ?
- No.
- Hippolite ?
- In nisun casu. Pigliamu un'altra lettera.
- Igor ?
Silenziu. Un silenziu longu è struitu.
- Inga ? Tuttu hè bè?
- Cambiamu u tema.
* * *
A sera, Ilya si stalla nantu à un bancu à a stazione di ferrovia cù u fieru nome "Ozernaya". A maiò parte di i treni passavanu senza rallentà, cusì a piattaforma era viota. U bancu sottu u canopy mancava tavule, ma questu ùn hà micca disturbatu assai Ilya. Almenu hè seccu.
Hà ricevutu parechje lettere da Onezhrobostroy. U primu di elli era chjamatu "Ordine di licenziamentu". Ilya hà cacciatu tuttu u pacchettu senza leghje. Ùn ci era micca vultà in daretu.
Allargò a so gamba prosthetic in avanti, espunendu u so pede di metallu in a pioggia. U ferru ùn importava.
U so sguardu stancu chjappà nantu à un affissellu sbiadito di l’epica di a rinuvazione di a sucetà civile. A siluetta digià familiare di u robot "investigatore" è una scrizzione inspirante.
"E macchine scopre i criminali. A punizioni hè u compitu di i citadini. Inseme - in guardia di a ghjustizia.
Solu i ghjurnalisti li chjamavanu "investigatori". A ghjente ordinaria li chjamava "trackers", è ancu "graveggers". I robots anu pigliatu i corpi per esaminazioni è anu lanciatu una analisi di l'incidentu - una simulazione cumplessa chjamata "investigazione". A ghjente ordinaria l'hà chjamatu "dizione di fortuna".
"Una furtuna tipica dura trè ghjorni", riflette Ilya. - Aghju tempu. Avà mi riposu un pocu è andaraghju ".
Chjese l'ochji per un minutu è apparentemente s'assompì, quandu di colpu un tronu troppu forte u fece frizzà è si svegliò.
Risultò chì ùn era micca un tronu, ma u ghjuramentu di un vechju chì hà inciampatu nantu à una protesi allungata.
- Aghju messu quì i mo sci ! - s'indignava, alzendu da l'asfaltu bagnatu. - È avà sò cumplettamente bagnatu.
Ilya strinse a testa per svegliarsi è surrisu debolmente.
"Scusate, babbu", disse amichevule. - Siate è asciugate.
"Ùn aghju micca abbastanza scandali", hà pensatu cun fastidiu.
U vechju murmurò per vede, ma accettò l'invitu. S’assittò, arruffatu cum’è un passeru, è stende ancu a gamba manca in avanti.
- Perchè a to gamba ùn si pò piegà ? - dumandò.
Ilya piegò a gamba cù difficultà è cliccò u so taccu nantu à l'asfaltu.
- Curve. Solu irregolari.
- Artigianu Onezhrobostroevskaya?
- Induvinatu.
U vechju hà alzatu agile a so gamba di pantaloni è espose a so protesi di gamba. Esternamente indistinguibile, secondu i mudelli standard di a pianta Onega. Solu l'adattazione perfetta. U vechju mutò i so diti di metallu, è i pistoni in i so stinchi frusciavanu ubbidiente, dolcemente, melodiosamente.
"Allora sò maravigliatu", continuò u vechju, "quellu chì scontru cù una protesi Onega hè un pirate terribili. È vedi, sò furtunatu. Maestru da Diu.
Ilya guardò a protesi di u vechju cum'è incantata. Mentalmente l'hà smontatu, l'ammozzava d'amore cù u so sguardu è l'hà ritruvatu inseme di novu, piega à piega, fila à fila, cum'è un fiore. Raramente hà vistu u so propiu travagliu in azzione.
"Avete fattu tuttu bè", hà pensatu cun smugly, è subitu si vargugnava: "E ieri, era ancu ghjustu?"
"A mo nanna hè stata sfurtunata", u vechju s'apriva è tirò un pacchettu arruffatu da u so pettu. - Vulete ?
"Ùn fumu micca," Ilya strinse a testa.
U vechju mette a sigaretta trà i denti è cuntinueghja, scurdendusi di accendela.
- I mo gammi sò stati paralizzati è mi sò datu dui protesi. A cosa principale chì li dicu hè - aspittà, quale hè a vostra fretta, mettimu unu è vedemu. È hà cuntinuatu à sunnià ch'ella saria furtunata per mè. Ma cunnoscu e statistiche, vecu ciò chì questi maestri parassiti di solitu dà. Uccide tali maestri ùn hè micca abbastanza...
U vechju cuntinueghja à parlà, à parlà, mentre chì a pioggia batteva nantu à u tettu, è u so discorsu accusatori hà cullatu Ilya.
"Esattamente", murmurò in u so sonnu, "ùn hè micca abbastanza per tumbà".
Si appoggiò à u muru mischinu è russu di a fermata è chjude l'ochji. Ci vulia à piantà di pinsà à e protesi è a fabbrica. Una maghjina di Inga lampò davanti à i mo ochji. Eppuru, surrisu, solu una fotografia, un disegnu in u bughju. È stu disegnu sbulicatu cum'è nebbia, sparghje i culori in a pioggia.
Ilya hè stata ghjittata in un vortice di sonnu friddu.
* * *
Più vicinu à a notte, Inga hà sbulicatu a stanza, lassendu solu una scrivania pesante vicinu à a finestra, è sparghje a film. A film era trasparente, per mezu di quale pudete ancu vedà e impronte di e gambe di u lettu nantu à u parquet. Quessi marchi l'hanu innervatu. Anu ricurdatu chì micca tuttu pò esse lavatu ancu cù i mezi più forti.
Pensendu à e impronte, guardò involontariamente u muru, u rettangulu viotu senza sbiadisci è u chiodu solitariu chì spuntava.
"Puderaghju cumpiendu stu vacu", si disse è era surprised da a so propria audacia. Si n'andò in un'altra stanza, aprì un vechju armariu scricchiolatu, è tirò fora una scatula chì era pruibita d'esse fora.
Tuttu ciò chì Igor ùn hà micca piaciutu era guardatu in questu.
Inga si firmò in l'indecisione. Ella alzò u bordu di cartone è subitu capì u sguardu dispiaciutu di u babbu à a fotografia. À u listessu tempu, li paria chì qualcunu stava daretu à ella è tirava, cum'è per corde, u so core - si congelava cusì bruscamente è pistò cusì forte di novu.
Puderia facilmente imagine ciò chì li dicia. Era paura di imaginà.
"M'hà trattatu male. Ùn duveria micca fà.
Si vultò furtivamente, cum’è s’ella s’era intrudutta in casa di l’altru è s’era sbuchjata in l’affari d’altri, po d’e duie mani cacciò una fotografia incorniciata è l’appoggiò à u pettu per ch’ùn vede nimu.
"Ùn duverebbe micca fà questu", hà ripetutu. - Li farà arrabbià. È nunda ùn hà da travaglià ".
Ma qualcunu più forte, più curaggiu a trascinò, resistendu, torna in stanza. E so mani stesse alzavanu u ritrattu di u babbu è u riturnò à u so locu.
"Hè questu", disse in un sussurru, alluntanendu un paru di passi. - Cum'è què!
Hè stata di colpu sopra à una gioia indescrivibile. Cum'è un cucciolo chì arrubba un ossu à un cane chì dorme, si girò in u locu. Allora fece l'ochju à u babbu è andò in u bagnu per lavà a polvera è u sudore.
"Hè statu un ghjornu occupatu".
Dopu avè sbulicatu a so faccia cù acqua fridda, Inga fighjulava u so riflessu. A gioia hè stata rimpiazzata da l'amarezza. Un'ombra pallida, una ressemblanza fantasma di l'Inga ch'ella era appena pocu tempu.
In a clinica, ùn era più vargogna di dì chì ùn pareva micca bè. Si dicia chì bastava à esse tristi per u babbu è guidà si à a tomba.
"Tuttu questu tempu", hà pensatu Inga, "ùn anu vistu micca? O ùn vulia micca vede ?
Ella si esaminò. Toccò e so spalle magre cù e so dite. Allora, cum'è per a prima volta, hà vistu i cicatrici è i graffii nantu à i so polsi è si pusò nantu à a riva di a tina, fighjendu.
Si graffianu sempre dolorosamente, pensò. - Fluffies anu un timore patologicu di e persone in mantellu biancu. Puderanu esse capitu ".
Inga hà chjusu l'ochji è hà pruvatu à ricurdà di sè stessu u ghjornu chì hà graduatu da a scola veterinaria. "Allora aghju sunniatu chì trattassi l'animali. Ci vulia à vede li cuntenti, vulia vede i so patroni surridendu. Ùn sapia micca chì avissi da eutanasia più spessu ... "
Ella guardò di novu i graffi. Ci sò longu guaritu è trascinati. Quelli chì ponu esse guariti sò scratched. I cundannati ùn si graffianu. Fighjanu cù l'ochji amatori è vi crede, crede finu à a fine.
Sei mesi fà, quandu Igor era cusì subitu mandatu à una altra cità, Inge fù purtatu un cane. Un bellu Labrador chjamatu Druzhok. Battutu, debbuli scuzzulò a coda è aspittò umilmente u so destinu. I pruprietarii anu pagatu per l'eutanasia è si n'andò senza mancu vultà in daretu. O Inga era distractatu quellu ghjornu, o u cane era furtunatu, solu ellu sopravvive à l'iniezione. Senza aspittà d'esse purtatu à a cremazione, si ritrova subitu à i so sensi è si n'andò solu. Data a so seconda chance, puderia andà in ogni locu. È tornò à i so patroni.
Da elli, hà tornatu à Inga nantu à a tavula. Accarezzò a so povera testa rotta per un bellu pezzu, è dopu interrompe stu circulu.
* * *
Запись: c64cc26a-6e5e-4788-b8cc-7e4c4103d871
Предыдущая запись: dd752b29-11db-43dc-945f-c22db3768368
Oggettu: Artyom Shilov, 35 anni
Chjarificazione di a causa di a morte: assassiniu premeditatu
Verdittu #1
Accusatu: Ilya Karpov, 31 anni
Vendetta: Permessi
* * *
Tyoma era amatu in a fabbrica. A Tyoma li piaceva divertevi è divertissi, organizendu scherzi innocenti. Tyoma hà cridutu ancu in a ghjustizia. In u so parè, tuttu era troppu faciuli per Ilya. A causa di a so ferita, hè stata ingaghjata à a pianta sottu un prugramma preferenziale, lassannu un "omu normale" senza un travagliu. A pianta ancu hà datu una protesi - cusì cusì. Disgusting in quality, obsolet, made "for fuck off" da u listessu Tyoma. Ma ancu, Ilya hà ricevutu cum'è un rigalu.
È s'ellu hè cusì, allora in ghjustizia a vita di u cripple deve esse fattu un pocu più difficiule. Per esse onestu.
Un centu di fili allungati, scalini segati è macchine accidentalmente senza forza dopu, a ghjustizia ùn era ancu cunsiderata restaurata.
A prima lettera ricevuta in a matina era da a fabbrica è cuminciò cù e parolle "TU SEI UN CARPID". Elijah ùn era micca surprised. Per una certa ragiuni, si sentia di colpu offensatu putillimenti. "Se Tyoma l'avia fattu, l'avarianu elogiatu".
Ma quellu risentimentu chjucu svanì davanti à una paura frizzante. Hà avutu un aghjurnamentu di statutu nantu à u so casu. In solu un ghjornu è mezu, micca trè cum'ellu avia speratu, i machini anu datu u so verdict. Avà ancu u vechju avia u dirittu di rompe u capu senza una striscia di cuscenza.
"Se solu pussissi andà più veloce", hà pensatu Ilya disgraziatu, andendu per i binari di a ferrovia. I carrughji sarianu stati più brevi, ma e probabilità di esse chjapputu da l'ochji di qualcunu eranu più altu. À a notte di notte, hà prubabilmente ghjunghje à u prossimu Uffiziu Postale è pruvà a so furtuna di novu in a Lotteria Correctionale.
"Deve esse furtunatu".
I nuvuli di piovi rumpiavanu in qualchì locu à u sudu, ma u celu era cupertu da una nebbia grisa. Ilya marchò, trascinendu a so gamba indisciplinata, è i treni passavanu è passavanu. Trasportu, passageru - in una catena, unu dopu l'altru. Cunducevanu blocchi di cimentu pisanti, un trenu enormu, quattru centu vagoni - per custruisce novi scatuli residenziali. I carri carchi di ghjente seguitavanu, fighjendu senza fighjulà i finestri, à u pianu, à u tettu. Qualchissia tene u telefuninu in e so mani è, se u trenu ùn si moveva micca assai veloce, Ilya hà sappiutu sente u so sguardu predatore. L'anu vistu, anu avutu u tempu di leghje a so accusazione è a so sentenza nantu à a nutizia, è avidamente chjappà u collu, circandu di vede. A noia oppressiva di u so viaghju hè stata dissipata da i sogni vivi di cumu a catena in e so mani casca nantu à a testa di l'accusatu. Si appiccicavanu à i finestri, memorizzendu a so faccia sbadata per savurà più di a visione incantevule, in u caminu da una scatula grisa à l’altra.
Ilya hà ammucciatu u so visu daretu à u collu di a so giacca di travagliu è s'avvicinò. Ùn ci era micca altra scelta.
Più vicinu à meziornu, hà decisu di riposà, pusendu nantu à a riva di un ruscello sottu à u ponte di a ferrovia. Almenu nimu ùn pudia vede lu. Pigliò u so telefonu è hà scrittu à Inge chì tuttu andava bè. Ella ùn hà micca rispostu.
"Se cammini tutta a notte", hà pensatu Ilya, lanciando picculi ciottoli in u fiume, "dumane ci seraghju".
Di colpu, u telefonu sonò. Chjama da un numeru scunnisciutu.
Ilya era per abbandunà, ma di colpu hà pensatu: "E s'ellu hè da Inga?"
È hà pigliatu u telefunu.
Silenziu.
- Iè? - dumandò timidamente.
"Hai, Ilya", disse una voce femminile familiarmente, "questu hè Nadya". Da a posta, ci avete visitatu eri.
Ilya s'arricorda. Hè vera, una bionda cù labbra lilla, da a posta.
"Mi sò ricurdatu di u vostru numeru, mi sentu chì saria utile." Vecu chì avete prublemi seri?
"Ci sò uni pochi", rispose Ilya in modu moderatu.
- Allora aghju ... qualchì difficultà. A voce sonava significativa. Pensu, perchè ùn ci aiutamu micca ?
Ilya hà cuminciatu à duvinà induve andava cun questu.
- Scusate sò...
"Vai," l'interrutti Nadia insistentemente, "aghju verificatu tuttu, avete un matrimoniu preliminare. Ùn avete micca vistu ancu, cusì, avete parlatu in linea per un paru di mesi. Bullshit, micca u matrimoniu, faciule da annullà. U travagliu finu à trè è vi possu piglià - ùn avete micca affucatu troppu luntanu, nò ? Check-in rapidu, sleepover è basta - a sospensione di paternità hè in a vostra sacchetta. À a fine, andate à u vostru Inga per questu, nò?
Ilya paria esse inzuppatu cù acqua fridda.
"No", quasi gridò in u telefunu è abbandunò a chjama. "No, no, no", continuò à cunvince qualcunu digià in un sussurru.
"Vogliu veramente esse cun ella", hà ghjustificatu, "Ùn sapia micca chì questu succede. Ùn vulia micca chì questu succede ".
Infilò u telefuninu in a so sacchetta è cuminciò à cullà da sottu à u ponte. A protesi sbulicò perditoriamente da a ghiaia, è Ilya hà avutu praticamente à arrampicà nantu à quattru zampe.
Nunda, pensava, i prezzi sò calati. Bonus per vendetta avà - un centesimu. Micca cum'è in l'anni quaranta. E poi - u casu pò ancu esse clarificatu. Se u sistema cunsidereghja questu cum'è vendetta, i corpi sò lisci da mè. A vendetta hè u dirittu di tutti. Oui, l'affaire sera encore clarifiée », s'est-il encouragé lui-même.
Un altru paru di chilometri longu a ferrovia - è hè ora di trasfurmà in una matrice di blocchi di cimentu. Zone residenziali. Hè ugualmente periculosa di notte cum'è di ghjornu.
"Ora ùn anu più arrangiatu a caccia, cum'è prima", hà pensatu Ilya, fighjendu in e strade mezzu viotu. Nimu hà guardatu in a so direzzione. Nimu hà feritu una catena intornu à un pugnu. Dighjà bè.
Ilya s'éloigne avec difficulté de la voie ferrée qui sauve et s'avança timidement vers les maisons. Camminò, fighjendu i so pedi, e mani in i sacchetti. Camminava, è u sonagliu di a protesi nantu à l'asfaltu li paria un stintu assordante.
"Uccidendu tali maestri ùn hè micca abbastanza", ripetì in furia à sè stessu è surrisu tristu.
Davanti à una autostrada deserta, si firmò è guardò intornu. Viotu, eccettu per a vittura elettrica chì corre à piena velocità.
"Conducenu cum'è pazzi", hà pensatu Ilya è hà decisu d'aspittà, oscillandu nervosamente in u locu.
A vittura elettrica s'hè arricatu ghjustu accantu à ellu. A finestra laterale s'abbassa, è labbra lilla brillanti dissenu insistentemente:
- Pudete pusà ? O andate à stende cusì ?
Porta aperta. Ilya era cunfusa. Cosa da fà - pusà? O cuntinuà à stà, attirà l'attenzione? Dighjà i primi spettatori cuminciaru à vultà versu elli ...
Ilya si maledicò à sè stessu è si pusò nantu à u sediu, mette u so pede drittu nantu à a strada è mantenendu à a porta.
- Pudete mette a gamba ? Suggerì Nadia, raddrizzendu i so capelli.
"Ùn andemu da nudda parte", disse Ilya u più calmu pussibule. - Chì avete bisognu di mè ?
- L'aghju digià dettu. Avete bisognu di dumandà, nò ? Per un omu chì hà fattu un doppiu omicidiu, sì troppu rottu.
Elijah sintì un nodu in a gola. Pigliò u so telefunu da a so sacchetta è hà vistu una aghjurnazione micca lettu.
Запись: 7eec7b1c-a130-455d-a76e-ea4064434e51
Предыдущая запись: c64cc26a-6e5e-4788-b8cc-7e4c4103d871
Oggettu: Svetlana Narzaeva, 12 anni
Chjarificazione di a causa di a morte: omicidiu negligente
Verdittu #1
Accusatu: Artyom Shilov, 35 anni
Vendetta: Impussibule (l'accusatu hè mortu)
Verdittu #2
Accusatu: Ilya Karpov, 31 anni
Vendetta: cunsigliatu
"Ora site u numeru unu in i charts", hà dettu Nadya. - Se qualchissia hà bisognu di bonus, allora pò uttene boni soldi per voi. Inoltre, site paralizatu, ancu io possu trattà.
"Hè una bugia", bisbigliò Ilya. - Menti.
"Sò maravigliatu," a bionda s'hè chjappata è pigliò u volante. - Vi facenu tali offerte ogni ghjornu ? Dì "grazie" è andemu.
Ilya fissò disprezzu u telefunu. "Mi ricordu di i so ochji", hà pensatu per una certa ragione. - Ridia. Aghju falsificatu quella piccola protesi da a so risa. Ùn puderia micca esse sbagliatu ".
"Ale," Nadya u spinse nantu à a spalla, è Ilya fighjulava a so infestata, "Andemu?" O duverebbe esce è chjamà quelli ragazzi?
* * *
U venneri matina, Inga si svegliò piena di determinazione.
"Aghju eutanasiatu dodici furries innocenti ieri", si disse. "E possu fà oghje."
Si lavò è si seccava i capelli. Ella truvò un tubu di lipstick mezzu scurdatu in a prufundità di u bagnu. Ella sbulicò un novu vestitu neru è pianu.
Idda pruvò à ùn scurdà nunda chì Igor ùn pudia stà.
Hà passatu e duie ore dopu à aspittà. Aghju assittatu in a cucina, nantu à un taburete in u corridor, à u pianu in a stanza. È fumava assai. U telefuninu s'hè intruduciutu in e so mani, è u pusò nantu à a tavula.
Ogni tantu lanciava un sguardu à u ritrattu di u babbu, è questu l'allegrava.
Igor ùn hà mai chjamatu, mai battu. Ella sapia assai bè questu.
Ma quandu a chjave di u statu si vultò in a serratura è a maniglia di a porta cliccò, hè diventata paralizata.
Quandu a porta scricchiolava, u so core s'affondava di paura. Dentru ella, l'Amicu ancora mortu si lamentava è si grattava. Hà dumandatu di vultà à i so amati patroni.
Igor intrì è si firmò nantu à u limitu, studiendu i cambiamenti.
Surrisu, tirà i fili.
"Bè, salutu", disse affettuosamente. - Mi mancava ?
Senza aspittà una risposta, intrì è cuminciò à camminà in a stanza, fighjendu intornu cum'è s'ellu era in una escursione.
"Avete bè", hà rimarcatu. "Aghju sempre dettu chì u neru vi cunvene.
Inga arrossì e guardò in basso.
- Vecu chì avete principiatu rinuvamenti ? Hè altu tempu. "Hè vultatu nantu à u so pedi, è u film di plastica frusciava disgustosamente. Stu sonu fece i fremi in i braccia di Inga.
Igor hà nutatu u ritrattu nantu à u muru, marchjò è alzò lisciamente a manu, afferrandu cù i so dite u bordu inferjuri di u quadru, cum'è di solitu pigliava per u mento.
"Avà u romperà è u ghjettarà," Inga si disse. "E poi... allora..."
- Vechju amicu. - Igor hà surrisu ... - Mi sò guasi scurdatu di ciò chì pare. Perchè avete ammucciatu u so ritrattu in tuttu? Ci era un rimproveru in a so voce. U core di Inga s'hè affundatu. Inner Buddy si gonfiò l'arechje.
Igor hà fattu un cerculu intornu à a stanza è si n'andò versu ella. Andò cum'è s'ellu ùn si n'avvisava ch'ella era pusata in u so modu. Più vicinu, più vicinu. Quandu Inge hà pensatu ch'ellu avia da pisà nantu à ella, Igor si firmò. Fighjulò à ella è i so ochji scintillavanu.
"Ùn avete micca pensatu chì avemu da esse separati per un bellu pezzu, nò?"
Inga ùn pudia scuntrà u so sguardu. Si vultò è abbassò u capu. Cum'è s'ellu era culpèvule di qualcosa.
Qualcosa batteva dentru. Battava è gridava. Solu Inga ùn hà micca intesu.
Igor si alluntanò da ella è si vultò versu a finestra, mettendu e mani in i so sacchetti.
"Aghju intesu rumuri quì," hà cuminciatu cun significatu, "chì qualchissia vi hà trufatu in un matrimoniu preliminare.
Pausa. Silenziu. Basta u toccu di e so dita nantu à u vetru.
- Era un pocu spensieratu, devi ammette. - Presu bruscamente a manu nantu à u vetru è trascinò pianu pianu - finu à un scricchiolu disgustu. "Tu avissi avutu discututu cun mè prima. U vostru modu eternu di cumplicà tuttu.
Avà era arrabbiatu. I so passi s’acceleranu, fece un altru cerculu intornu à a stanza è si firmò di novu davanti à ella.
"Apparentemente, aghju da trattà cù stu prublema?"
"No," Inga hà rispostu in tomba.
- Scusate, chì ?
- Innò. "Ella alzò a testa è si alzò pianu pianu. Li lasciò troppu pocu spaziu; duvia arrizzà, stringhjendusi in u muru.
- T'aghju capitu bè - andai avà è curreghje a to stupidità ? - dumandò perentoriamente.
"Iè", rispose ella.
"Bra ragazza", disse in un locu à u latu è si n'andò. Inga, cum'è in una nebbia, si avvicinò à a tavula è tirò fora un cassetto.
Quandu Igor si vultò versu ella, una canna azzurrata u fissava. È dui ochji spaventati fighjavanu.
Inga aspettava a so reazione.
Igor ùn alzò micca una sopracciglia.
"Ingochka", surrisu affettuosamente. - Sò a seconda persona in a cità. Ancu s'è aghju tagliatu a vostra bella faccia avà, nunda mi succederà. Nisun record di blockchain, nè investigazione, nè vendetta. Nunda. E s'è tù pensi ancu à...
Un colpo sonò.
Inga teneva appena a pistola in manu. L'arechje li sonò, è guasi cascà, a spalle appughjata à a tavula. Aprì i so ochji prudentemente chjusi, hà vistu à Igor chì si torceva nantu à u pianu, appittendu à a so coscia insanguinata. In i so ochji ci hè odiu, burla, furia - ma micca una goccia di paura.
Inga si strinse contr'à u tavulinu è puntò a so pistola à Igor. È ellu, arrossendu di rabbia, ghjunse à ella.
- Sei in prufonda guai ! sbucò. Una mossa di più è avete finitu.
Inga guardò u ritrattu di u babbu. Li surrisi da u muru.
"Sò incinta", hà mentitu.
Igor si congelava.
"Aghjustu a vostra bella faccia avà", continuò Inga, "è nunda mi succederà. È in un annu di ritardu, truveraghju una manera di esce. truveraghju.
A paura.
Finalmente hà vistu.
A paura in i so ochji burloni.
"Eiu... tu..." Rossi terribilmente è ghjunse à ella di novu, appiccicatu à a so precedente sottumissione.
"Grazie, Druzhok", hà pensatu Inga.
È tandu hà rottu u ciculu.
Dieci minuti dopu, si pusò nantu à u balcone è fumava, fighjendu prima i nuvuli grisgi, dopu à a ghjente chì sbulicava sottu. Ella hà vistu dui foschii robotici - sottili cum'è pali - curriri è vola in l'entrata. L'aghju intesu entre à traversu a porta sbloccata è cumincianu à circulà intornu à a stanza. Unu d'elli hà guidatu nantu à u so balcone, l'hà scansatu cù cura è hà scappatu. U sicondu hà impannillatu u corpu in un saccu di plastica, l'hà appiccicatu vicinu à ellu cum'è nantu à un appenditore, è l'hà trascinatu prestu.
Ci era una stanza lasciata, macchie di sangue nantu à a film è spruzzi nantu à u muru. Questi marchi seranu lavati.
Inge vulia veramente sentu alleviatu. Pigliò un trascinatu di a so sigaretta è esaltò una puzza di fumu. U fumu si dissipava, mischju cù u celu grisgiu. U sollievu ùn hè mai ghjuntu.
"Ùn avete micca pensatu chì avemu da esse separati per un bellu pezzu, nò?" eccu in a so testa, è ùn era mancu sorpresa da a manera chì u so core stringhje in paura.
"Sembra chì ùn ci romperemu micca per tuttu".
Ella guardò in basso. Un fossoru cù un saccu era ghjustu à turnà un angulu è guasi abbattitu un omu chì esce da quì. Si ritirò da u robot cum'è da un fantasma, è si strinse contr'à u muru di a casa. È dopu, guardendu intornu, hà sbulicatu u chjassu in a so direzzione.
Inga abbandunò a so sigaretta è appoggiò e so palme nantu à a ringhiera.
Ella ricunnosce Ilya in u cripple.
* * *
Запись: bb7ece22-3f5d-4739-a8dc-8125219f141d
Предыдущая запись: 7eec7b1c-a130-455d-a76e-ea4064434e51
Oggettu: Igor Lesnikov, 38 anni
Chjarificazione di a causa di a morte: assassiniu premeditatu
Verdittu #1
Accusatu: Inga Karpova (Shepeleva), 28 anni
Vendetta: cunsigliatu
* * *
Si pusonu in terra, fiancu à fiancu, senza toccu l'ochji. Una pistola nera stava trà elli, chjinatu cum'è un guardianu fidu.
Inga fumava è ascoltò a respirazione pesante di Ilya. Ilya era malatu da a mancanza di sonnu è u fumu di sigaretta. L'aria era piena di a realizazione ch'elli eranu sempre stranieri, stranieri l'un à l'altru.
Inga spensò a so sigaretta nantu à u filmu è espirò rumorosamente. Ilya hà battutu u sonnu è hà pruvatu à ùn chjude l'ochji.
Adurmintà avà saria abbastanza inopportuna. Hè megliu di parlà.
"Tu..." si sbulicò a gola, "avete da sapè ciò chì hè accadutu".
Inga ùn hà micca rispostu, fighjendu un puntu in l'area di i scarpi. Allora si svigliò di colpu, si sentia imbarazzata, è annunziò brevemente.
- Sta zitella... Sveta. L'aghju vistu una volta. Aghju scontru in u puntu di cuntrollu quandu andava à a buttrega, è a mo mamma l'avia purtata fora in una sedia di rotelle. Ella disse qualcosa è a zitella riria. Ùn aghju mai intesu risa cusì. Alegre, sinceru. Aghju ghjuntu à a macchina, è u patronu m'hà datu un disegnu - una piccula gamba protesica. Mai prima ùn hè statu cusì faciule per mè di travaglià. Vi ghjuru, era un capolavoru. Aghju imaginatu cumu correva, rideva, è travagliava, travagliava... À a fine di u turnu, tuttu era prontu, restava solu à calibre. Basta à calibre. U mo sustitutu hè ghjuntu - Tyoma. Ancu s'è ùn avemu micca bè, aghju spertu chì almenu puderia trattà. Almenu si calibrarà bè.
Ilya strinse i pugni da impotenza.
- In generale, un mesi dopu, in mezzu di u ghjornu, vene u patronu è mi dà sta prustesi. Dumanda di disassemble cù cura per i pezzi. È Sveta... Sveta hè morta. Hè inciampata, cascò è chjappà u so tempiu. Aghju passatu una meza ghjurnata cù sta protesi. Il s'assit et l'observa. A meza ora prima di a fine di u turnu, aghju vinutu à i mo sensi è decisu di verificà a calibrazione. Ilya si fermò per un mumentu, riunendu u so curaggiu. "Forse era megliu per mè micca. Aviu avutu à smontallu è scurdà. In generale, quandu Tyoma hè vinutu, eiu ... - Ilya falted.
"L'hà colpitu cù quella stessa protesi?" Inga hà finitu pianu pianu per ellu.
"Iè," Ilya hà rispostu debule.
- Hè chjaru.
Pigliò u pacchettu da u pianu è cuminciò à caccià a prossima sigaretta. Ilya si vultò versu ella è toccò a so palma. Inga si limitò à pena di ritirà a so manu.
- È tù? Chì ci hè di male?
"Scusate," Inga rispose senza culore, "Ùn sò micca in umore per a cunfessione oghje.
Pudemu ùn avè micca dumane.
L'ombra pallida di un surrisu.
- Probabilmente avete ragione. "Hà liberatu a so manu, hà messu a sigaretta trà e so labbra dipinte di luci brillanti è hà purtatu l'accenditore. Ci era una persona chì era assai offesa da u mo babbu. Ci era qualcosa chì ùn anu micca sparte. Cù st'omu avemu avutu un... affare. Questu hè, aghju avutu un affari, è ellu solu vindetta u so babbu, attraversu mè. Allora u babbu hè mortu, è l'omu hà cessatu ancu di finta d'amore.
"Vecu", disse Ilya è guardò intornu. Stanza angusta, scura. È hè stuffy, cum'è prima di una grande tempesta.
U telefonu buzzà in silenziu. Inga è Ilya frissonu è si fighjanu. Allora Ilya picchiò a so sacchetta, pigliò u so telefunu è leghje u missaghju.
— Chì ci hè ? Inga dumandò senza assai interessu.
- Scrivenu chì tù è eiu simu u numeru unu in u hit parade. Famiglia cù trè omicidi. Grandi premii.
Inga ridacchiò.
- Hè cusì... Chì altru scrivenu ?
- Chì ind’u nostru locu s’eranu in fretta cù ritardu.
- Wow, - Inga trascinò nant'à a so sigaretta, sintendu qualcosa chì brusgiava in pettu, - hè ciò ch'elli volenu... Gente.
Ilya spegne u telefuninu è l'hà guardatu. Allora hà pigliatu curagiu è dumandò.
- Dimmi... Ma tù stessu - ùn vulia micca ?
"Vuliu," Inga hà rispostu dopu avè pensatu. "E aghju ancu cridutu - uni pochi ghjorni fà - chì tuttu saria bè cun noi". Chì avemu da veru... ci sarà un zitellu. È noi trè sopravvivemu, facemu cun tuttu questu.
Ilya annuì. Il l'a imaginé lui-même. Qualcosa di luminosu, assolellatu… Finu à chì a pioggia è u sangue hà lavatu tuttu.
- È avà... avà chì ne pensate ?
Inga si vultò versu ellu è rispose. Firmamente, viciously - ma ella ùn era micca arrabbiata cun ellu, Ilya si sentia.
"Trascina un'altra persona in questu mondu ... Per ammuccià daretu à ellu? E poi cuntà i ghjorni finu à a fine di u ritardu. È elli," ella annunziò à u telefunu, "cuntaranu. È s'ellu hè natu u nostru zitellu, ùn si scurdaranu ancu di ellu. Ci avemu digià datu à a macellazione. È avà a damu via, nò ?
U telefuninu buzzà di novu, circandu di dì qualcosa di impurtante. Impurtante micca per elli.
"No", Ilya strinse a testa, "ùn faremu micca cusì".
Hà lanciatu u telefuninu attraversu a porta aperta in u corridoiu, micca cù un altalene, ma cum'è scaccià petri per rimbalzà l'acqua. Sbatteva contru à qualcosa forte è si tactò. Inga l'hà vistu andà, è poi si vultò à Ilya - si appoggiò à u muru, chjusu l'ochji è surrisu.
"Veru, ùn avemu micca assai scelta allora", disse dorme, "ma almenu... almenu possu dorme un pocu".
Inga s'avvicinò à ellu, l'abbracciò, è ellu pusò a testa nantu à a so volta.
Mi svegliate quand’elli venenu à tumbàci ?
"Dorme", disse Inga stanca è accarezzò i so capelli. Cù a manu diritta, stringhjia strettamente a pistola è fighjulava pensativamente da a finestra grisgia.
I scalini di i scalini furzavanu Inga à piglià i so ghjinochje è stende u bracciu in avanti. Ella hà armatu a pistola.
"Prova solu à entre", bisbigliava, "Lasciate chì qualcunu pruvà à entre".
Source: www.habr.com
